Mugur Isarescu: “Cred că monedele virtuale nu sunt doar o problemă suplimentară pe agenda reglementatorilor, ci și, prin intermediul tehnologiilor ce stau în spatele lor, vestitori ai evoluţiilor viitoare în activitatea băncilor centrale”.

155 0

In cadrul conferintei Black Sea and Balkans Security Forum cu tema “Provocari financiare in regiunea Marii Negre si a Balcanilor”, care s-a desfasurat la Constanta pe 14 iunie 2018, guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, domnul Mugur Isarescu, a sustinut un discurs in care a abordat si tema monedelor virtuale “a căror ascensiune recentă a impus o atenţie sporită, inclusiv la nivelul băncilor centrale”.

Mai jos, redam partea din discursul guvernatorului in care se refera la problematica criptomonedelor.

“Monedele virtuale – modă trecătoare sau viitorul banilor?

În final aș dori să abordez în intervenţia mea subiectul monedelor virtuale sau al criptomonedelor, încercând să evaluez dacă sunt doar o modă sau anunţă schimbări în activitatea băncilor centrale.

Există două puncte de vedere extreme în ceea ce privește monedele virtuale. Primul ar fi că acestea reprezintă cea mai recentă întrupare a conceptului de monedă și că vor schimba fundamental sectorul financiar așa cum îl cunoaștem. În esenţă, această opinie se bazează pe evoluţiile spectaculoase din domeniu: potrivit ”The Economist”, valoarea globală a

monedelor virtuale a crescut de la 30 miliarde dolari la 400 miliarde dolari pe parcursul anului 2017, ca urmare a creșterii valorii, dar și a numărului de monede virtuale, pe fondul proliferării așa-numitelor „oferte iniţiale de monede”.

Conform punctului de vedere opus, monedele virtuale reprezintă o modă trecătoare, echivalentul modern al maniei bulbilor de lalele, iar natura lor în mod inerent descentralizată le va împiedica să dobândească și să păstreze genul de acceptabilitate pe care statutul de monedă propriu-zisă o reclamă. Lipsite de valoare intrinsecă și extrinsecă, monedele virtuale nu ar fi altceva decât un pseudoactiv extrem de speculativ (și posibil periculos). Prăbuşirea abruptă a valorii bitcoin la începutul anului, de la 20.000 USD în decembrie 2017 la 7.000 USD în februarie 2018, pare să valideze această teză. Caracterul extrem de riscant al criptomonedelor este accentuat de faptul că mai multe „oferte iniţiale” de monede virtuale s-au dovedit a fi escrocherii și de atacurile informatice asupra unor burse de monede virtuale (unui astfel de operator i-au fost sustrase în ianuarie 2018 monede virtuale în valoare de circa 500 milioane USD).

Este dificil de crezut că monedele virtuale ar putea deveni cu adevărat bani, dat fiind că nu pot exercita funcţiile de bază ale unei monede propriu-zise. Cu greu pot fi calificate drept mijloc de schimb – numărul comercianţilor care acceptă bitcoin este nesemnificativ, iar numărul tranzacţiilor este mic. În același timp, operarea de plăţi în monede virtuale durează mai mult și are costuri superioare opţiunilor de plată deja existente. Nicio monedă virtuală nu poate fi unitate de cont, neavând statutul de mijloc de plată legal nicăieri în lume. Lipsa lor de acceptabilitate este o consecinţă a faptului că nu pot fi un etalon de valoare, date fiind fluctuaţiile masive de preţ cu care se confruntă. Într-adevăr, volatilitatea medie a primelor 10 criptomonede după capitalizare era de 25 de ori mai ridicată decât cea a bursei americane.

Cu toate acestea, deși lipsite de atributele care le-ar putea face să fie cu adevărat bani, cred că monedele virtuale nu sunt doar o problemă suplimentară pe agenda reglementatorilor, ci și, prin intermediul

tehnologiilor ce stau în spatele lor, vestitori ai evoluţiilor viitoare în activitatea băncilor centrale.

În ceea ce privește reglementarea, monedele virtuale sunt imposibil de reglementat direct – monedele virtuale sunt concepute să fie ”minate” de către un program rulând pe multe terminale răspândite pe întregul glob tocmai pentru a evita ca o singură entitate legală să exercite controlul. Interzicerea deplină, așa cum a fost făcută deja în China, este puţin probabil să fie dezirabilă ori practică altundeva, dată fiind cenzura strictă a internetului pe care o presupune. Este de așteptat ca, în absenţa unei jurisdicţii definite pentru emiterea de criptomonede, să fie nevoie de o coordonare la nivel global a eforturilor de reglementare. Procesul este abia la început, însă supravegherea burselor de monede virtuale (unde acestea sunt schimbate în bani) și a entităţilor ce oferă ”portofele” de criptomonede este de așteptat să progreseze rapid, în contextul preocupării faţă de folosirea monedelor virtuale în spălarea de bani și finanţarea terorismului.

În pofida scepticismului privind relevanţa monedelor virtuale, tehnologia din spatele acestora este probabil să fie folositoare și folosită pe scară largă. Într-o lume a electronicelor omniprezente și a conexiunilor rapide la internet, explorarea posibilităţii instituirii unor monede suverane digitale apare firească. Cercetare pe acest subiect desfăşoară, de exemplu, Banca Angliei, Banca Centrală a Canadei, Banca Suediei (care are, de altfel, un calendar accelerat de adoptare a unei decizii în acest sens) și chiar Banca Centrală Europeană.

O monedă digitală emisă de banca centrală ar fi un pasiv al băncii centrale denominat în moneda oficială (precum bancnotele sau rezervele la banca centrală), existând însă în formă digitală (spre deosebire de bancnote). Similarităţile cu criptomonedele se opresc însă la forma digitală a monedei – spre deosebire de acestea din urmă, cea emisă de banca centrală ar fi fixă în termeni nominali, universal accesibilă și validă ca mijloc de plată pentru toate tranzacţiile publice și private. Sunt multe modalităţi în care ar putea fi proiectată o monedă digitală din perspectiva accesului, anonimităţii ori

remunerării, însă caracteristica unificatoare este aceea că o astfel de monedă ar fi un înlocuitor pentru banii gheaţă.

Din punctul de vedere al politicii monetare, emiterea de monedă digitală simultan cu retragerea denominărilor mari ale bancnotelor ar putea duce la dispariţia constrângerii ca rata dobânzii de politică monetară să nu poată coborî sub valoarea zero. O astfel de situaţie ar face politica monetară mai eficace în vremuri de recesiune, evitând în viitor recursul la relaxare cantitativă ori la alte practici neortodoxe menite a ocoli constrângerea mai sus menţionată şi putând permite totodată redefinirea stabilităţii preţurilor în termenii unei inflaţii zero. Mai mult, ratele dobânzilor pentru depozitele băncilor comerciale ar fi mai strâns aliniate cu rata dobânzii aferente deţinerilor de monedă digitală, îmbunătăţind transmisia politicii monetare. Alte beneficii pe care răspândirea folosirii monedei digitale și dispariţia banilor gheaţă le-ar putea avea se referă la descurajarea evaziunii fiscale, a spălării banilor și a altor activităţi ilegale. În mod paradoxal, cu cât prevalenţa numerarului într-o economie este mai ridicată, element de natură să sugereze faptul că există o cerere redusă din partea publicului pentru o monedă digitală, cu atât mai mari ar fi beneficiile potenţiale ale trecerii la o astfel de monedă.

Totuși, astfel de oportunităţi au și un preţ – este vorba, în primul rând, despre vulnerabilitatea crescută la riscuri tehnologice, care ar putea duce la perturbaţii masive în întreaga economie. În plus, accesarea beneficiilor menţionate anterior este mai degrabă asociată cu un design maximal al unei monede digitale emise de banca centrală, în care aceasta ar oferi direct conturi populaţiei şi firmelor. Aceasta ar însemna o schimbare radicală în paradigma intermedierii financiare, cu potenţialul de a ridica serioase probleme de stabilitate a sistemului: ar genera dezintermediere financiară prin intermediul efectului de evicţiune asupra depozitelor la bănci comerciale, fenomen a cărui intensitate poate creşte exponenţial în vremuri de turbulenţe financiare (flight to quality). Date fiind toate acestea, m-aş încumeta să pronostichez că acest concept nu va deveni prea curând realitate.

Intervenţia mea de astăzi se încheie cu acest subiect fierbinte al monedelor virtuale, ale cărui conexiuni cu problematica securităţii sunt evidente, ca şi în cazul temei referitoare la încrederea în instituţii. Chiar dacă celelalte două subiecte nu sunt, aparent, la fel de conectate cu tematica acestui forum, sper că am reuşit să pun în evidenţă intersecţiile şi să ofer un punct de plecare pentru dezbaterea care urmează.”

Sursa: bnro.ro

Leave A Reply

Your email address will not be published.